Definita cuvantului erete
eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu erete
INTENSITÁTE s.f. 1. Grad de tensiune, de tărie, de energie. 2. Tărie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizează prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensité]. Vezi definitia »
PLANEITÁTE, planeități, s. f. (Tehn.) Proprietate a unor suprafețe de a fi plane, netede; netezime. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. planéité. Vezi definitia »
STEROFÍTE s. f. pl. plante de mlaștini. (< lat. sterrophytae) Vezi definitia »
TOTALMÉNTE adv. complet, în întregime. (< it. totalmente, fr. totalement) Vezi definitia »
AUTENTICITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic ; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità]. Vezi definitia »