Definita cuvantului erodiu
eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu erodiu
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zbulrdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv. Vezi definitia »
turlíu, -íe, adj. (pop.; înv.) frumos, fain. Vezi definitia »
AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi. Vezi definitia »
boccíu (boccíi), s. m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55). Vezi definitia »
MANDATORIU, adj.
1. Care prescrie
2. Care poruncește
3. Obligatoriu Vezi definitia »