PRIN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva) Lumina trece prin geam. 2. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune) În, pe undeva. Se ascund prin văgăuni. ♦ (Complementul arată spațiul dintre două sau mai multe obiecte identice) Printre. II. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cu..., cu ajutorul..., pe calea..., utilizând. Se înțeleg prin soli. ♦ Datorită. ♦ De către, de. III. (Introduce un complement circumstanțial modal, în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele „a începe” și „a sfârși”) Autorul începe prin a-și expune planul. ◊ Loc. conj. Prin urmare = în consecință, deci. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În..., în cursul..., în timpul... Tresare prin somn. ♦ Cam în..., aproape de... V. (Precedat de prep. „de”, formează loc. prep. prin care se exprima timpul, locul aproximativ) De prin iulie. De prin pădure. [Var.: (reg.) pân, pin prep.] – Pre² + în. Vezi definitia »

călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț. Vezi definitia »

mărăsín s. n. – (Trans.) Semn rău. Origine îndoielnică. Der. din lat. male sanum „bolnav” (Drăganu, Dacor., IV, 741; REW 5257 și 7584; Candrea) este puțin convingătoare; mai curînd ar trebui să reprezinte lat. mala signa. Vezi definitia »

DEBREȚÍN, debrețini, s. m. Cârnat preparat dintr-un amestec de carne tocată de vită și de porc, introdus în intestine subțiri de porc și segmentat prin răsucirea unor bucăți de circa 10 cm. – Din germ. Debreziner. Vezi definitia »

CINCÍN s. n. inflorescență cimoasă la care ramurile secundare se dezvoltă în planuri diferite și numai în același sens. (< fr. cincinne) Vezi definitia »