surugíu (-íi), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii). Vezi definitia »

PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace. Vezi definitia »

BÁIU interj. (Reg.) Nicidecum, nici să nu te gândești (la așa ceva). [Pr.: ba-iu] – Din ba + io (= eu). Vezi definitia »

DARAGÍU, daragii, s. m. (Înv.) Persoană care bate daireaua. – Din dara + suf. -giu. Vezi definitia »

sevghilíu s.m. sg. (înv.) iubit, favorit. Vezi definitia »