Definita cuvantului famen
fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu famen
NITROGÉN s. m. azot. (< fr. nitrogène) Vezi definitia »
TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène) Vezi definitia »
ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »
BREMERHAVEN [brémərhafən], oraș în N Germaniei (Bremen), la gura de vărsare a Weserului; 190 mii loc. (1987, cu suburbiile). Avanportul orașului Bremen. Mare port de pescuit (50% din flota țării). Șantiere navale. Constr. de mașini. Conserve de pește. Vezi definitia »
DICTÁMEN s. n. inspirație, insuflare. (< lat. dictamen) Vezi definitia »