Definita cuvantului fară
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fară
CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia) Vezi definitia »
MICROLITIÁZĂ s. f. formare de calculi microscopici. (< fr. microlithiase) Vezi definitia »
EXONIRÓZĂ s. f. poluție care se produce în somn. (< fr. exonirose) Vezi definitia »
CONTRATREÁPTĂ s.f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. [< contra- + treaptă]. Vezi definitia »
ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale]. Vezi definitia »