Definita cuvantului fiară
fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu fiară
CUIRÁSĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse) Vezi definitia »
APARÉNȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia) Vezi definitia »
PIONEFRÍTĂ s. f. nefrită purulentă. (< fr. pyonéphrite) Vezi definitia »
găsélniță (găsélnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella. Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin). Vezi definitia »
ENDOPLÁSMĂ s. f. masa internă granuloasă a citoplasmei. (< fr. endoplasme) Vezi definitia »