FAYOLÍSM s. n. doctrină potrivit căreia normele de conducere din marile întreprinderi se pot aplica și în administrația de stat. (< fr. fayolisme) Vezi definitia »

ATONALÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Concept de compoziție care a apărut în cursul primului pătrat al sec. 20, ca urmare a procesului de dezintegrare a tonalității (care a început cu Listz, Wagner ș.a.). Rezultă dintr-un mod de exprimare bazat pe înlănțuirea de acorduri din game îndepărtate unele de altele și astfel lipsite de atracție reciprocă și de posibilitatea raportării lor la un centru comun (sunet, acord). Părți atonale cuprind unele compoziții de R. Strauss („Electra”), Bartók, Stravinski etc. Primul care a creat lucrări în intregime atonale a fost Schönberg („trei piese pentru pian” etc.). Există a. liber și a. organizat serial. V. serialism. Vezi definitia »

ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoare științifică. (din fr. zolisme) Vezi definitia »

MISOGINÍSM s. n. (Livr.) Misoginie. – Misogin + suf. -ism. Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. Orientare, tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare, reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta. 2. (Rar) Subiectivitate. – Subiectiv + suf. -ism (după fr. subjectivisme). Vezi definitia »