CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare. Vezi definitia »

a învineți mutra / spinarea cuiva expr. a bate pe cineva foarte tare. Vezi definitia »

DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des¹- + primăvară. Vezi definitia »

ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre. Vezi definitia »

Cara are comportament asemanator cu cel al unei pisici. Pisica – PISĂLÓG Vezi definitia »