LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

INCÍNTĂ s.f. 1. Spațiu închis; sală mare de ședințe. ♦ Limitele unui spațiu determinat. 2. Linie de apărare care înconjură un obiectiv militar etc. [Cf. fr. enceinte]. Vezi definitia »

BUDÁCĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă. Vezi definitia »

negresă, negrese s. f. butelie de aragaz. Vezi definitia »

ACVATÍNTĂ s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș. ◊ gravura obținută. 2. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică. (< it. acquatinta, fr. aquatinte) Vezi definitia »