Definita cuvantului accent
ACCÉNT s. n. 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. ◊ semn grafic care indică această intonație. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu accent
STROFÁNT s. m. arbust tropical din ale cărui semințe se extrage strofantina. (< fr., lat. strophantus) Vezi definitia »
EXISTÉNT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență). Vezi definitia »
ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore. – Fr. arborescent (lat. lit. arborescens, -ntis). Vezi definitia »
RELEVMÉNT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl. -te. / < fr. relèvement]. Vezi definitia »
aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans) Vezi definitia »