HELIOPLASTÍE, helioplastii, s. f. Procedeu de gravură fotografică prin care se obțin planșe gravate în relief. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioplastie. Vezi definitia »

RIZOCTONÍE s. f. ciupercă microscopică din rădăcinile unor plante, care determină tuberizarea. (< fr. rhizoctonie) Vezi definitia »

SPELEOTERAPÍE s. f. tratarea unor boli (astm bronșic, bronșite etc.) prin utilizarea peșterilor sau salinelor. (< speleo- + -terapie²) Vezi definitia »

cláie (clắi), s. f. – 1. Grămadă mare de fîn, de snopi de cereale. – 2. Mulțime, cantitate mare. – Var. (Trans de Sud.) clane. Sl. *klanja, în loc de kladnja (cf. sb., rut. kladnja), după cum se confirmă prin var. trans. (Cihac, II, 60; Wedkiewicz, Mitt. Vien., I, 287; DAR). Este un der. din sl. klasti, cf. clàdi; cf. și slov. claja „furaj, nutreț” (Miklosich, Lexicon, 188). – Der. (în)clăi, vb. (a face clăi). Vezi definitia »

COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio]. Vezi definitia »