MIÁLĂ s. f. v. mia. Vezi definitia »

orániță (oránițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt. Vezi definitia »

ANGIOMATÓZĂ s. f. afecțiune (congenitală) prin formarea unui mare număr de angioame, pe piele sau în organele interne. (< fr. angiomatose) Vezi definitia »

CRISOFENÍNĂ s. f. colorant galben, rezistent la lumină și la alcalii. (< fr. chrysophénine) Vezi definitia »

MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanță foarte boltită și corzi duble de metal, puse în vibrație cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina) Vezi definitia »