IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia) Vezi definitia »

APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture. Vezi definitia »

țeápcă, țepci, s.f. (reg.) așchie, țandără; țeapă. Vezi definitia »

SPIRILÓZĂ s.f. Boală provocată de un spiril. [< fr. spirillose]. Vezi definitia »

ADMITÁNȚĂ s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance]. Vezi definitia »