AUTOVACCINOTERAPÍE s. f. folosire a autovaccinurilor în scop terapeutic. (< fr. autovaccinothérapie) Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din fr. sustentation. Vezi definitia »

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidității lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie]. Vezi definitia »

Situație privelegiată de care se bucură o persoană; angajat. /lat. privilegium/ Vezi definitia »

istórie (istórii), s. f. – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. Lat. historia sau gr. ἰρτορία (sec. XVII). Accentul istorie, înv., se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Der. istorioară, s. f. (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adj. (istoric), sec. XVIII, înv.; istoric, adj., din fr. historique; istoricesc, adj. (istoric), sec. XVII, înv.; istoric, s. m. (specialist în istorie), din lat. historicus, sec. XVII; istorisi (var. rară istori), vb. (a povesti, a relata), din gr. ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, s. m. (cronicar, istoric), din gr. ἰρτοριόγραφος (sec. XVIII); istoriografie, s. f. (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, s. f., din fr. préhistoire; preistoric, adj. Vezi definitia »