Definita cuvantului acrescământ
ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu acrescământ
INCOERÉNT, -Ă, incoerenți, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de logică în gândire, în manifestări; (despre manifestările oamenilor) lipsit de logică. [Pr.: -co-e-. Var.: incoherént, -ă adj.] – Din fr. incohérent. Vezi definitia »
CVINT- Element prim de compunere savantă cu sensul de „cinci”, „de cinci ori”. [Var. chint-, cuint-. / < lat. quintus]. Vezi definitia »
COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement) Vezi definitia »
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant. Vezi definitia »
HEXAVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente) Care are valența 6. [< fr. hexavalent, cf. gr. hex – șase, lat. valere – a valora]. Vezi definitia »