Definita cuvantului atenuant
ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atenuant
OPERÁNT, -Ă adj. cu efect; eficace. (< fr. opérant) Vezi definitia »
DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante. Vezi definitia »
DENATURÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietățile inițiale. (< fr. dénaturant) Vezi definitia »
DESHIDRATÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) folosită pentru deshidratare. (< fr. déshydratant) Vezi definitia »
RECENSĂMẤNT, recensământuri, s. n. Operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie. [Pl. și: recensăminte] – Din fr. recensement. Vezi definitia »