úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar). Vezi definitia »

TAPÓȘNIC, tapoșnici, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze înguste, ovale și cu tulpina ramificată și acoperită cu peri moi, îndreptați în jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec. Vezi definitia »

ASPERMÁTIC, -Ă adj. lipsit de sămânță bărbătească. (< germ. aspermatisch) Vezi definitia »

GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique]. Vezi definitia »

PROSILOGÍSTIC, -Ă adj. Care are caracterul unui prosilogism. [< fr. prosyllogistique]. Vezi definitia »