Definita cuvantului uric
úric (-ce), s. n. – 1. Moștenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moșteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ „sentință” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s. m. (logofăt, pisar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu uric
ACADÉMIC, -Ă adj. 1. Referitor la academie, de academie. ◊ Titlu academic = diplomă obținută la absolvirea unei forme de învățământ universitar. 2. Distins; solemn. // s.m. (Rar) Academician. [< rus. akademik, cf. fr. académique, it. academico < lat. academicus]. Vezi definitia »
DIÓIC, -Ă adj. (despre plante unisexuate) la care organele mascule și femele sunt separate pe indivizi diferiți. (< fr. dioïque) Vezi definitia »
ENEOLÍTIC s. n. epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată și de piatră. (< fr. énéolitique) Vezi definitia »
POSLÚJNIC s. m. v. poslușnic. Vezi definitia »
ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique. Vezi definitia »