zgârcioábă s.f. (reg.) persoană zgârcită. Vezi definitia »

farandolă, farandole s. f. (înv.) 1. tapaj, gălăgie. 2. petrecere, chef. 3. tentativă de seducție, curte făcută unei persoane de sex opus. Vezi definitia »

ROTAGRÁMĂ s. f. instrument de mare ingeniozitate, construit din pătrate translucide de plastic, pe fețele cărora sunt desenate în culori diferite (tri)unghiuri și care, prin rotire, pot fi puse în diferite poziții, subliniindu-se congruențele, paralelismul și proprietățile figurilor rezultate. (< rota- + -gramă) Vezi definitia »

cígă (-gi), s. f. – 1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4. Buzdugan. Mag. csiga (Cihac, II, 490; DAR). Vezi definitia »

dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc. Vezi definitia »