AFTOÁSĂ, aftoase, adj. f. (În expr.) Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, care se manifestă printr-o erupție la gură și la picioare și e transmisibilă și omului. – După fr. aphteuse. Vezi definitia »

lápoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38). Vezi definitia »

NAVÉTĂ² s. f. 1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. 2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile. (< fr. navet) Vezi definitia »

PLOMBAGÍNĂ s. f. Grafit. ♦ Hârtie acoperită cu grafit, folosită pentru multiplicarea textelor la mașina de scris; indigo. – Din fr. plombagine. Vezi definitia »

țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »