văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. i., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre Vezi definitia »

ORHÉSTRĂ s.f. v. orchestră. Vezi definitia »

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. baltë. Vezi definitia »

proboteáză s.f. (reg.) molitvă care se citește de preot mamei și copilului, la șase săptămâni după naștere. Vezi definitia »

NOTĂREÁSĂ, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. Vezi definitia »