APSITIRÍE s. f. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur. (< fr. apsithyrie) Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X și radiațiile γ. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiométallographie. Vezi definitia »

ZOÁIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »

FONOANGEIOGRAFÍE s. f. (med.) metodă de înregistrare grafică a zgomotelor vaselor. (< fr. phonoangéiographie) Vezi definitia »

BRADIURÍE s. f. eliminare încetinită a urinei. (< fr. bradyurie) Vezi definitia »