nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20). Vezi definitia »

ANTRICOT CU JIU Vezi definitia »

POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. – Din fr. pot. Vezi definitia »

ȘAMÓT s.n. v. șamotă. Vezi definitia »

CHILÓT, chiloți s. m. (Folosit mai ales la pl.) Obiect de lenjerie sau de sport, care acoperă corpul de la talie până mai sus de genunchi (pe sub pantaloni, rochie, fustă). – Din fr. culotte. Vezi definitia »