DECANÁT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăți. – Din fr. décanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat. Vezi definitia »

IMEDIÁT, -Ă I. adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr. immédiat/ement/, lat. immediatus) Vezi definitia »

STOGOȘÁT, -Ă, stogoșați, -te, adj. 1. (Despre oi sau despre lâna lor) Stogoș. 2. Fig. (Despre căciuli) De formă țuguiată și cu vârful răsfrânt. – Stogoș + suf. -at. Vezi definitia »

PARALIZÁT, -Ă adj. 1. Atins de paralizie. ♦ (Fig.) Încremenit de spaimă, de emoție. 2. (Fig.) Împiedicat, stânjenit în acțiunile sale. [< paraliza]. Vezi definitia »

DECONCERTÁT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta. Vezi definitia »