CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, consimțămínte s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement). Vezi definitia »

PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. Vezi definitia »

CENT² s. n. (muz.) subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, o sutime dintr-un semiton. (< germ. Cent, lat. centum) Vezi definitia »

sortiment de branza Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă, litiganți, -te, adj. (În expr.) Parte litigantă = fiecare dintre părțile care se află în litigiu, în fața unui organ de jurisdicție. – Fr. litigant. Vezi definitia »