DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu]. Vezi definitia »

BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka. Vezi definitia »

TELECABÍNĂ s. f. teleferic pentru transportul de persoane cu ajutorul unor cabine suspendate prin suspante fixate pe cablu la intervale regulate. (< fr. télécabine) Vezi definitia »

SEMIBARIÉRĂ, semibariere, s. f. Barieră care închide numai jumătate din lățimea unei căi de acces peste calea ferată. [Pr.: -ri-e-] – Semi- + barieră. Vezi definitia »

RUȘÁLĂ s. f. Bir plătit în Țara Românească, în evul mediu, de curteni. – Din roșu. Vezi definitia »