ZIRCÓNIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenușie, intermediar între siliciu și aluminiu, care se întrebuințează la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oțeluri speciale etc. – Din fr. zirconium. Vezi definitia »

BOHRIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 107, produs în mod artificial. [Pr.: bóriu – Sb.: Bh] (cf. engl. bohrium < n. pr. Niels Bohr; 1994) [MW] Vezi definitia »

PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration) Vezi definitia »

RIZÓBIU s. m. bacterie care trăiește în simbioză pe rădăcinile leguminoaselor, formând nodozități. (< fr. rhizobium) Vezi definitia »

CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium. Vezi definitia »