ZIMOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea fermenților în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. zymothérapie, cf. gr. zyme – ferment, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie) Vezi definitia »

METAFONÍE, metafonii, s. f. Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența unui sunet dintr-o silabă învecinată. – Din fr. métaphonie. Vezi definitia »

AUTOEPURÁȚIE s. f. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului. (< fr. autoépuration) Vezi definitia »

ANTOLOGÍE s. f. 1. culegere de texte alese, valoroase, dintr-unul sau mai mulți autori. 2. studiu sistematic al florilor. (< fr. anthologie, lat., gr. anthologia) Vezi definitia »