ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Vezi definitia »

MIOPLASTÍE s.f. (Med.) Transplantare musculară. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoplastie, cf. gr. mys – mușchi, plassein – a forma]. Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie. Vezi definitia »

ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia. Vezi definitia »

PREZBIȚÍE s.f. Prezbitism. [Gen. -iei, fr. presbytie]. Vezi definitia »