Definita cuvantului adiacent
ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu adiacent
COVARIÁNT s.n. (Mat.) Proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar. [Pron. -ri-ant. / < fr. covariant]. Vezi definitia »
ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant) Vezi definitia »
testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur. Vezi definitia »
PRACTICÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant]. Vezi definitia »
PRESTÁNT, -Ă adj. cu prestanță. (< it. prestante) Vezi definitia »