falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment. – Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito. Vezi definitia »

ACUTRAMÉNT s. n. îmbrăcăminte bizară și ridicolă; împopoțonare. (< fr. accoutrement) Vezi definitia »

DILETÁNT, -Ă, diletanți, -te, s. m. și f. Persoană care manifestă preocupări într-un domeniu al artei, al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale, numai din plăcere; amator; (peior.) persoană care nu adâncește (sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci) problemele profesiunii sale, ale unei științe etc. – Din fr. dilettante. Vezi definitia »

TUMESCÉNT, -Ă, tumescenți, -te, adj. (Med.: despre țesuturi) Care se umflă. – Din fr. tumescent. Vezi definitia »

ANDOSAMÉNT s. n. mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe; gir. (< fr. endossement) Vezi definitia »