ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”. Vezi definitia »

BOSCOÁNĂ, boscoane, s. f. (Reg., în superstiții) Farmec, vrajă; descântec. – Comp. ngr. baskania. Vezi definitia »

legúmă (legúme), s. f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin). Vezi definitia »

DIATÉZĂ¹, diateze, s. f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diathèse. Vezi definitia »

ADMITÁNȚĂ s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance) Vezi definitia »