HOLOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) la care apa mustește din pământ, formând mlaștini cu vegetație și faună sărace. (< holo- + -cren) Vezi definitia »

AZOTOGÉN s. n. azotobacterin. (< germ. Azotogen) Vezi definitia »

ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen. Vezi definitia »

PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice. Vezi definitia »

HTONOGÉN, -Ă adj. (despre agenți patogeni) care trăiește în sol, de unde atacă diferite plante. (< fr. chtonogène) Vezi definitia »