ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie. Vezi definitia »

NECROTOMÍE s.f. Necropsie. ♦ Îndepărtare chirurgicală a unui țesut osos necrozat. [Gen. -iei. / < fr. nécrotomie, cf. gr. nekros – mort, tome – tăiere]. Vezi definitia »

HOLOGAMÍE, hologamii, s. f. (Biol.) Fuzionare a doi indivizi unicelulari nediferențiați sexual. – Din engl. hologamy. Vezi definitia »

FLĂCĂRÍE s. f. (Rar) Flăcăraie. – Flacără + suf. -ie. Vezi definitia »

AGLOSÍE s.f. Lipsă congenitală a limbii. [Gen. -iei. / < fr. aglosie, cf. gr. a – fără, glossa – limbă]. Vezi definitia »