HEMIPARACUZÍE s.f. (Med.) Paracuzie limitată la o ureche. [Gen. -iei. / < fr. hémiparacousie]. Vezi definitia »

PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊ Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [Var.: percuțiúne s. f.] – După fr. percussion. Vezi definitia »

CONDRODISPLAZÍE s. f. condrodistrofie. (< fr. chondrodysplasie) Vezi definitia »

parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți. Vezi definitia »

ACEFALÍE s. f. 1. (Zool.) Absență a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viața), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie. Vezi definitia »