COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (Fig.) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento]. Vezi definitia »

ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. électroisolant]. Vezi definitia »

ENERGIZÁNT, -Ă, energizanți, -te, adj. Care dă energie. – Din fr. énergisant. Vezi definitia »

REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant. Vezi definitia »

FASCINÁNT, -Ă adj. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator. (< fr. fascinant) Vezi definitia »