PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s. m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. Vezi definitia »

ISOCHIMÉN, -Ă adj., s.f. v. izochimen. Vezi definitia »

BADEN [bá:dən], oraș în N Elveției centrale (Aarau); 70,7 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de c. f. Ind. electrotehnică, a confecțiilor și vinurilor. Izvoare termale și băi termale folosite din vremea romanilor. Turism. Vezi definitia »

GRATÉN s. n. 1. preparat culinar acoperit cu pesmet și copt în cuptor. 2. vas de bucătărie din faianță, reziztent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare. (< fr. gratin) Vezi definitia »

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. – Din lat. genus, -eris. Vezi definitia »