AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon) Vezi definitia »

TELSÓN s.n. (Biol.) Ultimul segment abdominal, la crustacee. ♦ Segment terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. [< fr. telson]. Vezi definitia »

pârvodiácon, pârvodiáconi, s.m. (înv.) arhidiacon. Vezi definitia »

OMEGATRÓN s. n. spectometru de masă, care funcționează după principiul ciclotronului. (< fr. omégatron, germ. Omegatron) Vezi definitia »

TIRBUȘÓN s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon]. Vezi definitia »