ASPIRÁȚIE s. f. 1. năzuință, dorință puternică. 2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea. 3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe. (< fr. aspiration, lat. adspiratio) Vezi definitia »

INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio) Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

EXAGERÁȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio]. Vezi definitia »

DIABETOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile diabetice. [Gen. -iei. / < fr. diabétologie]. Vezi definitia »