Definita cuvantului insurecție
INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu insurecție
scânecíe, scânecíi, s.f. (reg.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »
MONOGENOPATÍE, monogenopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică. – Probabil din fr. Vezi definitia »
CALOFILÍE s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conținutului; calofilism. (< calofil + -ie) Vezi definitia »
stăncălíe, stăncălíi, s.f. (reg.) numele unei specii de stăncuțe. Vezi definitia »
ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Proces psihic complex, conștient și voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem în mod deosebit de clar numai câteva. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 2. Interes, grijă, preocupare. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. A-și îndrepta atenția = a-și concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atențiúne s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis). Vezi definitia »