găozar, găozari, s. m. 1. om lipsit de personalitate / influențabil / molâu. 2. homosexual. Vezi definitia »

fanár (fanáre), s. n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar. Vezi definitia »

RICERCÁR s.n. v. ricercare. Vezi definitia »

FERPÁR, ferpare, s. n. Anunț sau scrisoare de tip special prin care se anunță nașterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul cuiva. – Din fr. faire-part. Vezi definitia »

perjár, perjári, s.m. (reg.) 1. cel ce cultivă perji. (v.); prunar, cultivator de prune. 2. (art.) numele unui vânt. 3. (pl.) epitet dat de plutașii de la munte plutașilor de pe Bistrița, mai jos de Piatra Neamț. Vezi definitia »