pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă. Vezi definitia »

HOMOSFÉRĂ s. f. strat inferior al atmosferei în care constituenții principali (azotul și oxigenul) rămân în aceleași proporții. (< fr. homosphère) Vezi definitia »

conteneálă s.f. (pop.) încetinire a mișcării; oprire. Vezi definitia »

VERTICILIÓZĂ s.f. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci, al căror miceliu se dezvoltă mai ales în organele conducătoare, împiedicând circulația sevei. [Pron. -li-o-. / < fr. verticilliose]. Vezi definitia »

OCULTÍSTICĂ s.f. Ocultism. [Cf. it. occultistica]. Vezi definitia »