ASTEROXILÓN ({s} gr. aster „stea” + xilon „lemn”) subst. Criptogamă vasculară din grupul grupul celor mai vechi plante terestre, cu tulpină subterană și aeriană, acoperită cu frunze mici la partea bazală, înmulțirea făcîndu-se prin spori. Este caracteristică Devonianului (Asteroxylon). Vezi definitia »

CAPÓN s. n. suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, la susținerea ancorei. (< fr. capon, it. capone) Vezi definitia »

AFÓN, -Ă adj. 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce]. Vezi definitia »

CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »

ANTICICLÓN, anticicloane, s. n. Centru de presiune atmosferică mai înaltă decât în regiunile învecinate. – Din fr. anticyclone. Vezi definitia »