imnătór, imnătoáre, adj. (înv.) răsunător. Vezi definitia »

UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. Vezi definitia »

TOPÓR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ◊ Loc. adj. și adv. Din topor = fără finețe; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ. Vezi definitia »

SATURATÓR s. n. aparat pentru concentrarea unei soluții până la saturație. (< fr. satureur) Vezi definitia »

PRESURIZATÓR s. n. instalație de presurizare. (după fr. pressuriseur) Vezi definitia »