scovârdătúră, scovârdătúri, s.f. (înv. și reg.) 1. adâncitură, scobitură; depresiune, vale. 2. (în forma: scofordătură) înălțime de proporții mai mici în șirul unor munți. Vezi definitia »

NÁFTĂ s.f. (Chim.) Corp solid rezultat din amestecul diferitelor hidrocarburi. [< fr. naphte, cf. gr. naphtha – bitum]. Vezi definitia »

ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »

SÍNTĂ, sinte, s. f. Mică ambarcație cu vâsle, care poate trece prin locuri foarte strâmte. Vezi definitia »

PĂPURÍCĂ, păpurici, s. f. (Reg.) Numele mai multor plante erbacee care cresc de obicei prin locuri umede și mlăștinoase. – Papură + suf. -ică. Vezi definitia »