Definita cuvantului afiș
AFÍȘ s. n. 1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri. ♦ cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru. 2. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă. (< fr. affiche)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu afiș
a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat. Vezi definitia »
AFÍȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche]. Vezi definitia »
căuzáș, căuzáși, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș. Vezi definitia »
CETINÍȘ, cetinișuri, s. n. Pădure tânără, desiș de conifere. – Cetină + suf. -iș. Vezi definitia »
hârș interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der. hîrșîi (var. hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui); arșe, s. f. (Mold., bici); hîrșiit (var. hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s. n. (scîrțîit, scrîșnet); hîrșie, s. f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa același semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harță în glumă, a vorbi glumeț), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 și DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s. f. (curtare a unei femei); hîrșim, s. n. (reputație, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrștioagă, s. f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreașcă, s. f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horți, vb. (a mișca un obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el depinde horțiș, adv. (pieziș). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z