CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis. Vezi definitia »

SUCCESIÚNE s. f. 1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moștenire. ◊ avere lăsată ca moștenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta. (< fr. succession, lat. successio) Vezi definitia »

ADOPȚIÚNE s. f. v. adopție. Vezi definitia »

EUFUNCȚIÚNE s. f. (< fr. eufonction) (FILOZ.) Funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

SUSTENTAȚIÚNE s.f. v. sustentație. Vezi definitia »