SIMULTANEÍSM s. n. 1. faptul de a se petrece simultan. 2. procedeu de narațiune în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri. 3. tehnică de a picta constând în a suprapune în limitele aceluiași obiect două puncte de vedere diferite. (< fr. simultanéisme) Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s.n. Orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. [< fr. pavlovisme, cf. I. P. Pavlov – neurofiziolog rus]. Vezi definitia »

REIONÍSM s.n. Mișcare în artele plastice din Rusia de la începutul sec. XX, care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. [Scris și rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme]. Vezi definitia »

DADAÍSM s.n. Curent dezvoltat în literatură și artă după primul război mondial, care se caracterizează prin negarea oricărei legături între gândire și expresie, prin abolirea formelor constituite și prin organizarea unor spectacole îndreptate împotriva artei, gustului estetic și moralei tradiționale. [< fr. dadaïsme, cf. dada]. Vezi definitia »

NEOIMPRESIONÍSM s. n. Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare, aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. [Pr.: ne-o-im-pre-si-o-] – Din fr. néo-impressionnisme. Vezi definitia »