APRAXÍE, apraxii, s. f. (Med.) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului. – Din fr. apraxie. Vezi definitia »

CHEMOSÓRBȚIE s. f. fixare a unei substanțe pe suprafața unui corp prin formarea unei combinații chimice între absorbant și substanța absorbită. (< fr. chémosorption) Vezi definitia »

RADIOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli bazat pe radiații ionizante. (< fr. radiothérapie) Vezi definitia »

a usca în bătaie expr. a bate rău de tot. Vezi definitia »

DISTOCÍE s.f. (Vet.) Naștere grea, dificilă la animale. [Gen. -iei. / < fr. dystocie, cf. gr. dys – dificil, tokos – naștere]. Vezi definitia »